Salut!
O notă: de azi înainte încerc un format nou de email-uri, o să trimit un email în fiecare luni, cu o sumarizare a materialelor noi și ideilor asupra cărora am meditat în ultima săptămână.
Deci, să trecem direct la temă.
....
Iată un articol „nou” (extras din episodul 11) pe care l-am scris:
Scopul Vieții (Sartre vs Camus) - Oamenii au avut o istorie complexă, contradictorie. Într-un capăt, având în vedere impactul nostru asupra ecologiei și asupra altor ființe simțitoare, este greu de trecut cu vederea că suntem poate cea mai distrugătoare forță care a umblat vreodată pe această planetă. Ucidem, cucerim și apoi ucidem din nou. Și totuși, există mai multe: în ciuda pașilor greșiți, oamenii sunt, de asemenea, singurele creaturi cunoscute din Univers care au reușit să folosească cultura pentru a arăta potențialul unei realități fără violență. Însă cât de fragilă este această realitate?
Un citat care mi-a atras atenția:
“Invidia e un fel de întristare pentru fericirea de care ni se pare că se bucură egalii noștri” — Aristotel
O carte care o citesc acum:
Steppenwolf (Herman Hesse) - Harry Haller, un intelectual de vârstă mijlocie, se mută într-o casă de cazare într-un oraș generic de dimensiuni medii, care nu este numit niciodată. Deznădăjduit și melancolic, Harry se simte a fi „un lup al Ștepilor” sau „Steppenwolf”, prăpădit și singur într-o lume care îi este de neînțeles și nu-i oferă nici o bucurie. Steppenwolf povestește durerea și anxietatea lui Harry în timp ce încearcă să-și depășească sentimentul de dislocare și disperare înfricoșător de inutilitatea umanității. Pe cât de pesimist sună cartea, de fapt e mult mai optimistă și încurăjătoare în realitate, cel puțin așa impresie am până ce. (Am citit vreo 70%)
Un articol pe care l-am citit recent:
When You Lose Momentum, You Become Vulnerable to Distraction – “Momentum is just like Newton’s First Law of Motion — an object at rest stays at rest and an object in motion stays in motion with the same speed and in the same direction unless acted upon by an unbalanced force. In other words, it’s a lot less work to keep moving once you have some momentum than it is to start moving from a dead stop.”
O idee care încerc să o dezvolt:
Modestia e o noțiune ambivalentă. Pe de o parte, suntem bombardați cu mesajul că e bine “să fii modest”, pe de altă parte, suntem încurajați să ne urmărim ambițiile și să ne gândim la dezvoltarea personală—un mesaj mai des întâlnit în lumea Occidentală decât cea Orientală. Cât de mult o societate valorează modestia într-adevăr depinde de contextul socio-cultural: Europenii de Vest și Nord-Americanii pun mai mult accent pe fericirea individuală și ambiție, în timp ce Asiaticii de Est valorează coeziunea socială și cooperarea. Cum s-ar încadra asemenea ambivalență în viața noastră personală? Când e mai corect să fii modest și când merită să “fii mai egoist” și să dai din coate?
O întrebare interesantă asupra căreia puteți medita:
Crezi că creativitatea constă mai mult în introspecția izolată, sau are de afacere mai mult cu absorbția lumii externe și inevitabilul plagiarism?
....
Ca întotdeauna, întrebările și criticile sunt binevenite, îmi puteți răspunde la acest email :)
Vorbim peste o săptămână,
- Andrei