Hăllouuu Olá! (asta eu încerc să mai diversific salutările)
Temele de astăzi:
● Socrate — O Viață Examinată – am început o serie nouă (Filosofie Succintă) în care treptat voi introduce principalii filosofi / curente filosofice din istorie. Am început cu faimosul Socrate (introducerea e scurtă—15 minute; peste câteva episoade în podcast îl voi introduce mai amănunțit).
● Jurnal Filozofic, Constantin Noica – citesc acum această bijuterie și începe să-mi placă tot mai mult de Noica—un gânditor nuanțat și înțelegător, și deși nu-s de acord cu totul ce spune (asta se referă la orice filosof), mă face să stau ceva timp și să meditez asupra celor spuse—mi-amintește un pic de Nietzsche, doar că e mai religios și mai blând în expresie. Voi cita niște aforisme care m-au pus mai mult pe gânduri zilele ăstea.
● The Picture In The House, H.P. Lovecraft - recenzia mea pentru această istorioară extrem de scurtă a scriitorului de horror și gotică, Howard Phillips Lovecraft (1890-1937). Autorul faimoasei Call of Ctulhu i-a inspirat pe mulți scriitori americani în secolul XX, inclusiv pe Stephen King. Mai jos citez un paragraf (în original, nu încerc să traduc așa frumusețe că doar o s-o măcelăresc) în care stilul distinct Lovecraftian e pus în evidență.
● The Difference Between Being Alone and Being Lonely– un articol realizat de Zat Rana, care încearcă să ne convingă că percepția de singurătate e deseori auto-impusă.
Un citat care mi-a atras atenția:
“Citește mai întâi cele mai bune cărți, altfel vei descoperi că nu ai timp.”
— Henry David Thoreau
Un articol pe care l-am scris:
Socrate — O Viață Examinată – În cazul în care persoana a afirmat că curajul este în esență capacitatea de a îndura, Socrate ar putea spune: „Dar ce se întâmplă cu încăpățânarea, atunci? Oamenii obișnuiți pot arăta o persistență extraordinară și, prin urmare, rezistență. Este acesta curajul? Este chiar admirabil?" Astfel, cealaltă persoană ar fi condusă să-și retragă răspunsul sau cel puțin să-l explice cumva. În cadrul interogatoriilor lui Socrate, era aproape întotdeauna cazul ca răspunsul inițial să fie defect. Acest lucru a arătat că, deși acel interlocutor—și cu atât mai mult mulțimea care-l înconjoară—au crezut că știu ce este curajul, de fapt nu știau nimic cu certitudine.
Această interogare Socratică devenise faimoasă. Și ea a ucis doi iepuri dintr-o lovitură. A scos în evidență ignoranța oamenilor care credeau că știau mai mult decât era cazul, și le-a trezit în sufletul mulțimii un interes în întrebările fundamentale a filosofiei, catalizând o renaștere a discuției publice. Deși Socrate rareori a dat singur răspunsuri finale în sine (și în orice caz, ar fi fost parte a metodei sale de a insista că orice astfel de răspuns ar trebui să fie însuși sondat și pus la îndoială și, prin urmare, nu poate fi invocat pentru a fi unul “final”), el a stimulat și a emoționat interesul pentru problemele pe care le-a ridicat și i-a făcut pe oameni să aprecieze mai pe deplin decât au făcut-o înainte dificultățile implicate în încercarea de a le rezolva..
*Citește restul aici*
Istorioara pe care am citit-o recent:
The Picture In The House, H.P. Lovecraft - De fiecare dată când îl citesc pe Lovecraft îmi reamintesc că limba engleză poate fi destul de frumoasă și subtilă în nuanțele și emoțiile sale. Îmi place cum în doar câteva propoziții el construiește o oblicanticipare și înzestrează obiectele neînsuflețite (case, peisaje) cu o anumită mistică și istorie, raportând-o înapoi la oamenii săi și la protagonist, ca o oglindă oblică.
"By necessity practical and by philosophy stern, these folk [from New England] were not beautiful in their sins. Erring as all mortals must, they were forced by their rigid code to seek concealment above all else; so that they came to use less and less taste in what they concealed. Only the silent, sleepy, starring houses in the backwoods can tell all that has lain hidden since the early days; and they are not communicative, being loath to shake off the drowsiness which helps them forget. Sometimes one feels that it would be merciful to tear down these houses, for they must often dream. [...] Distant though it was from the remnant of a road, the house none the less impressed me unfavourably the very moment I espied it. Honest, wholesome structures do not stare at travellers so slyly and hauntingly, and in my genealogical researches I had encountered legends of a century before which biassed me against places of this kind. Yet the force of the elements was such as to overcome my scruples, and I did not hesitate to wheel my machine up the weedy rise to the closed door which seemed at once so suggestive and secretive." (The Complete Fiction of Lovecraft, p. 104)
Povestea în sine e despre cum protagonistul găsește o carte din secolul al XVI-lea (Regnum Congo de Pigafetta), cu reprezentări grafice ale canibalismului din Congo, într-o casă abandonată. E o poveste bântuitoare—e Lovecraft până la urmă. Doar păcat că a fost atât de scurtă.
Notă: 3 / 5
Cartea pe care o citesc acum:
Jurnal Filozofic, Constantin Noica (1944; versiunea paperback) – N-o să fiu prea formal, dacă vrei să-i citești biografia pe wikipedia, apăsă aici. Iată niște citate din această carte. Te las pe tine să te gândești asupra lor…
1. Vitruviu spune despre arhitect că trebuie să știe: să scrie, să deseneze, geometrie, ceva optică, calcul, istorie, filozofie, ceva muzică, medicină, jurisprudență și astronomie. Azi nu trebuie să știe decât arhitectură. Păcat! (p. 21)
*(el a fost inspirația ”Omului vitruvian” al lui Leonardo da Vinci)
2. Ceea ce e absurd la cei care cer simplă libertate pentru buna dezvoltare a omului e că își închipuie a ști ce este omul; când de fapt omul e ceva care se definește neîncetat.—Sunt de partea celui care nu știe. El are sorți să capete ceva.” (p. 23)
3. Ciudați sunt oamenii aceștia care vor adevărul de la filozofie. Adevăruri da, dar adevărul? Adevărul e rezultatul gândirii logice, așa cum fapta bună e rezultatul trăirii morale. Dar la fel cum nu pui accentul pe fapta bună și nu preferi actului fapta, tpt așa nu poți prefera vieții spiritului adevărul. Toți ereticii făptuiesc mai bine decât ortodocșii, totuși sunt eretici. Toți dogmaticii au adevăruri mai multe decât filozofii, dar n-au filozofie, pentru că n-ai viață.
De unde ideea că filozofia te învață adevărul? Te învață să gândești—nu adevărul. Îți dă direcția adevărului. Vorba lui Kant: ca să știi care e adevărul despre un lucru, trebuie să aia cordul cu acel lucru. Deci, orice adevăr e despre ceva; orice adevăr e material. Ce poate să însemne adevărul, așa formal? Există realități, nu realitate. Există adevăruri, nu adevăr.
De altfel, definiția adevărului—adequatio rei et intellectus—e din Evul Mediu, de la un anumit Isaac, de unde o ia și încetățenește Toma din Aquino. Anitichitatea nu s-a prăpădit cu firea după adevăr. Idealul era pe atunci contemplația, înțelepciunea, sau alteori (Aristotel) regăsirea ființei. În Scolastică, idealul era regăsirea, pe alte căi, a unui adevăr dinainte dat. Dar adevărul necunoscut și cu majusculă e o născocire modernă… (p. 27)
4. Eroarea lui Narcis nu e de a se îndeletnici cu sine. E de a se îndeletnici într-un anumit fel cu sine. Narcisismul e un blestem numai pentru cei care, văzând, vor să-și fixeze imaginea; să rămână la ei înșiși, pentru că sunt perfecți. Eroarea lui Narcis e de a fi perfect. E singura la imperfecțiune [...] De ce e de neconceput un Narcis feminin? Femeia se privește totuși nespus de mult în oglindă. Dar probabil pentru a vedea acolo pe un altul—care o privește. (p. 30)
5. E ceva deprimant în verbul grec: agapao, a iubi. El înseamnă nu numai a iubi, dar și a se mulțumi cu, a se resemna. De la fericirea dragostei treci insensibil la tristețea resemnării… (Poate pentru că grecii vedeau totul în limite, și chiar și a iubi nu era, pentru ei, o pierdere.) (p.32)
6. Cunosc un instinct mai puternic decât cel de conservare chiar: instinctul lui “a avea dreptate”. Oamenii se luptă, se cheltuiesc și cad pentru: „Vezi, ți-am spus eu?” Am un prieten care de cincisprezece ani spune: „va veni dezastrul”. Și firește, între timp nu poate face aproape nimic. Iar când dezastrul va veni, va fi mulțumit că a avut dreptate; uitând că între timp a pierdut un sfert de viață pentru un sfert de adevăr.
Ceea ce e încântător, în definitiv, e că toți avem dreptate. Nimeni nu va putea fi dezmințit vreodată. Iar cel care-și pune ca epitaf: „Aci zace unul care n-a avut dreptate” se va umili din prea mult orgoliu, dar nu va spune un adevăr. (pp. 32, 33)
7. Iubesc la greci faptul că merg până la capăt. Ceea ce a făcut posibilă filozofia greacă a fost excesul. Oamenii aceștia (din piețele orașului, nu din placida natură!) n-aveau bun-simț. Căci bunul-simț i-ar fi împiedicat să spună că totul curge sau nimic nu se mișcă.
Libertatea de a fi absurd stă la originea filozofiei. Și poate că măsura, înțelepciunea, „mioriticul”—în sens nefilozofic—ne-au împiedicat pe noi, românii, să avem o filozofie mare. (p. 43)
8. Ce fac profesorii aceștia? Vehiculează idei. Huxley descria odată civilizația prin vaporul acela cu cartofi, care se încarcă într-o parte a globului spre a fi descărcat într-alta. Așa e și cultura: iei de aci și descarci dincolo.
E foarte folositor, firește. Dar e ce este civilizație în cultură. Singura școală valabilă, singura școală creatoare de cultură e aceea în care profesorul însuși trece examene. (p. 48)
9. Înțeleg concret—ceea ce nu e evident pentru psihologi și filozofi—că gândirea precedă cuvântul. Copilul de un an vede un domn și zice “tata”. Noi, oamenii mari, îl corectăm: „nu e tata”. Dar el nici nu vroia să spună că e tata; ci că este ca tata: domn sau înalt, sau cu ochelari. Și ne întoarce spatele, pentru că suntem oameni neserioși, care au descoperit cuvântul ca să nu se mai înțeleagă între ei. (p. 48)
10. Tulburătoare, vorba aceasta a lui Simmel: “viața ca totalitate de fiecare clipă”. Așa o văd acum; așa este. În fiecare ceas simți că ești un întreg. Ai goluri, firește, dar le cunoști, deci le-ai umplut într-un oarecare fel. Ești o ființă împlinită.
Dar citești o carte: cum puteai trăi până acum fără gândurile ei? Legi o prietenie nouă: cum te puteai crede întreg fără ea? Abia acum simți golul adevărat, golul care ar fi trebuit să-l simți. Dar acum ești “întreg”.
Totalitate de fiecare clipă. Trăim alături unii de alții, totalitate lângă totalitate, într-o lume care nu totalizează, dar care se totalizează, parcă, în noi. (pp. 56, 57)
Un articol pe care l-am citit recent:
The Difference Between Being Alone and Being Lonely - “All of humanity’s problems,” the philosopher Blaise Pascal wrote in his Pensees, “stem from man’s inability to sit quietly in a room alone.”
“What should young people do with their lives today?” Kurt Vonnegut wondered at a commencement speech some 300 years later. “Many things, obviously. But the most daring thing is to create stable communities in which the terrible disease of loneliness can be cured.”
Who is right here? Pascal? Vonnegut? Both of them? First of all, everybody would likely agree that the feeling of loneliness isn’t a good one. That it hurts. In certain cases, that it even kills. Now, some people claim that, in the Western world, we are currently undergoing a loneliness epidemic. They argue that an overly individualistic modern world has led to the breakdown of important social and community bonds and that this is hurting us.
We evolved to live in families and bands and tribes, but since the Industrial Revolution, things have changed. First, the extended family broke down, and then, over the years, as work opportunities arose in urban areas around the world, we became even more separated from the people we love, the small bands and tribes and villages that raised us. In many Western countries, individual liberty has come at the expense of community…
O întrebare asupra căreia ai putea medita:
La general vorbind, când cineva nu-i de acord cu tine, cum procedezi mai departe: încerci să-i înțelegi punctul de vedere și să-i dai o replică, sau te închizi în sine și socoți că nu merită efortul?
....
Crezi că acest email va fi util unui prieten?
Dă-i un “forward” sau trimite-le linkul la abonare: podcastmeditatii.com/aboneaza
....
Ca întotdeauna, dacă ai întrebări sau vrei să comentezi ceva, îmi poți răspunde la acest email :)
Vorbim peste o săptămână,
- Andrei