Noroc,
Recent am ascultat versiunea audio la cartea lui Steven Pinker din 2018, Enlightenment Now: The Case for Reason, Science, Humanism, and Progress. În recenzia de mai jos i-am adus câteva critici. Deși nu e o carte care mi-a plăcut mult, consider că e important să dezvoltăm deprinderea de a analiza informația cu care nu suntem 100% de acord. La urma urmei, puținelor cărți pe care le-am citit în viața mea le-aș da 5 din 5 (mai ales ce ține de non-ficțiune).
Totuși cred că însemnările mele vă vor fi de folos și presupun că veți recunoaște anumite teme populare din discursul public în ultimii ani. Iluminismul azi e o carte care vrea să ne vândă ideea Iluminismului (mișcare filosofică / culturală influentă în perioada secolelor 17 și 19) în contextul vieții contemporane. Deși sunt de acord cu intenția cărții, îmi displac optimismul exagerat față de progresul uman și suprasimplificarea dilemelor morale în gândirea lui Pinker.
La urma urmei, părerea mea e subiectivă, vă încurajez să vă formați propria opinie. E o carte decentă ca audiobook, întrucât nu necesită cea mai mare concentrare. În format fizic probabil m-ar plictisi prea mult (e plină de platitudini și e scrisă cam sec).
Arta care m-a inspirat:
Paolo Nutini - Iron Sky [Short Film]
Citatul care mi-a atras atenția:
”Pe măsură ce ne pasă de o mai mare parte a umanității, suntem predispuși să confundăm răul din jurul nostru cu semne ale regresului, uitând cât de mult au crescut standardele noastre.”
— Steven Pinker (Iluminismul azi)
Recenzia cărții:
Iluminismul azi (Enlightenment Now), Steven Pinker, 2018 – O carte decentă, dar ar fi fost mai bună dacă nu ar fi avut multiple platitudini și analize superficiale. Problema cărților de acest gen este că sunt ambițioase până peste măsură. Îi ademenesc pe cititori cu amploarea subiectelor abordate, dar nu merg în profunzime. Ele sunt, în esența lor, superficiale. Cartea e plină de o mulțime de statistici și de date care susțin argumentul lui Pinker: că capitalismul, împreună cu ideea iluministă a societăților bazate pe rațiune, au adus în mare parte lucruri bune în lume — prosperitatea economică a adus mai puține războaie, o sănătate mai bună și mai multe opțiuni pentru oameni; iar rațiunea ne-a adus valori universale și instituții moderne de drept etc.
Și totuși, nu pot fi pe deplin sigur că Pinker nu selectează statisticile care îi apără argumentul, deoarece există date care sugerează contrariul (ceea ce nu ar fi suficient, în opinia mea, pentru a demasca complet poziția lui Pinker, dar cu siguranță ar slăbi-o). Aceasta este, în esență, principala mea nemulțumire cu această carte, totul pare prea optimist și unilateral, și există un argument pentru perspective mai optimiste printre gândurile apocaliptice asociate, de obicei, cu orice lucru legat de evenimentele actuale, dar, totuși, am rămas cu sentimentul că Pinker încearcă să-mi vândă ideea de Iluminism, oricât de ciudat ar suna asta.
Pinker trece ușor peste unele subiecte complexe (precum inegalitatea socială, filosofia morală, religia) cu atâta încredere încât te întrebi dacă este un geniu sau pur și simplu naiv. Eu tind să cred că e ultima variantă.
Pinker este prea optimist pentru gustul meu, dar asta nu înseamnă că discursul politic și social actual nu are nevoie de oameni ca el — avem nevoie de o opoziție la temuții pesimiști care sunt întotdeauna destui în orice perioadă istorică.
De asemenea, statisticile nu sunt bătute-n piatră și se schimbă întotdeauna cu timpul (uneori drastic), iar încrederea lui Pinker este uneori nefondată. Pe lângă asta, cartea este puțin repetitivă, multe capitole de umplutură care ar fi putut fi încorporate în capitole mai scurte.
Iată câteva notițe pe care mi le-am luat în timpul lecturii (nu sunt prea organizate, dar vă veți face o idee generală):
— Despre efectele pozitive ale capitalismului și ale ideilor iluministe —
- Capitalismul a adus cu precădere lucruri bune datorită prosperității economice.
- Avem mai puține războaie.
- Mult mai puțină mortalitate infantilă.
- Mai multe opțiuni în ceea ce privește ce să studiezi și unde să lucrezi.
- Mult mai ușor de călătorit; nu mai depindem de țara noastră de origine atât de mult ca în trecut.
- Organizațiile globale pentru "controale și echilibre" au adus stabilitate în lumea noastră (inspirate de Iluminism și de eseul lui Kant "Pacea perpetuă").
- Iluminismul a adus rațiunea în prim-plan, iar acesta este un lucru foarte bun.
- Democrația liberală, alimentată de capitalism, este cel mai flexibil sistem pe care îl avem până în prezent și este cel care a deschis cele mai multe oportunități publicului larg și, de asemenea, i-a oferit drepturi universale ale omului.
- Există loc de îmbunătățiri, dar nu putem uita îmbunătățirile pe care le avem deja.
- Investiția noastră în educația populației generale (datorită ideilor Iluminismului) a dat roade mari.
- Mai mult acces la o educație bună = populație mai inteligentă = mai puține șanse ca un tiran să obțină puterea politică = democrație mai sănătoasă și așa mai departe (în cerc).
— Despre efectul negativ al extremei stângi asupra facultăților —
- Extrema stângă (obsedată de corectitudinea politică) este la fel de vinovată pentru pierderea credinței în rațiune ca și extrema dreaptă pentru creșterea demagogiei.
- Lipsa de curaj a administratorilor universitari (în confruntarea cu extrema stângă) este îngrijorătoare.
- În 1990, 42% dintre cadrele didactice (din SUA) erau de extremă stânga sau liberale. În 2014, 60% erau de extremă-stânga sau liberale.
- Pinker spune că înclinația liberală este oarecum naturală în facultăți și este de dorit (dar până la un punct).
- Pinker critică implicarea nesănătoasă a extremei stângi în științele sociale și în biologie. Aceștia au compromis calitatea cercetării științifice (creează o cameră de ecou, care, la rândul ei, îngustează sursele de cercetare).
— Despre era "post-adevăr" —
- Pinker: "NU ne aflăm într-o eră post-adevăr". Nu putem lupta împotriva propagandei și dezinformării cu propria noastră propagandă. Conspirațiile și faptele alternative sunt la fel de vechi ca și rasa umană.
- Interesul public în creștere pentru platformele și site-urile de verificare a faptelor demonstrează că resursele de favorizare a adevărului sunt în joc (chiar dacă nu sunt întotdeauna folosite).
- Previzioniștii (persoane care au prezis lucruri în viitor) cu idei mari au fost cei mai greșiți, de ambele părți ale spectrului politic. Ei au o încredere inspirată, dar eronată. Cu cât erau mai faimoși, cu atât predicțiile lor erau mai puțin exacte.
- Trebuie să ne revizuim conceptul de experți: avem nevoie de mai mult pragmatism.
- "Super previzinioștii" nu sunt neapărat umili în legătură cu abilitățile lor, dar sunt umili în legătură cu convingerile lor (care sunt testate în mod constant); ei sunt deschiși la minte și sunt predispuși să își schimbe convingerile dacă date mai bune devin disponibile.
- Evenimentele sunt determinate de forțe multiple și complexe, nu de câțiva "factori majori".
— Despre utilitarism vs deontologie —
- Pinker optează pentru umanism, care este în esență utilitarism (sistem moral în care consecințele acțiunii sunt în prim plan).
- Deontologia (morala bazată pe intenții) are de obicei, susține Pinker, rădăcini religioase, care de multe ori sunt dogmatice.
- Joshua Green, cercetător în neuroștiințe, susține că multe argumente deontologice provin din tribalism și norme sociale arhaice.
- Istoria confirmă faptul că, atunci când diverse culturi trebuie să găsească un teren comun, ele converg spre umanism.
— Cu privire la Declarația Universală a Drepturilor Omului —
- Declarația Universală a Drepturilor Omului: un manifest umanist cu 30 de articole, a fost redactat în 2 ani, grație lui Eleanor Roosevelt, președinta comitetului de redactare. În decembrie 1948, a fost aprobată fără opoziție de către Adunarea Generală a ONU.
- Contrar acuzațiilor conform cărora drepturile omului sunt un crez occidental parohial, Declarația a fost susținută de India, China, Thailanda, Myanmar (Burma), Etiopia și 7 țări musulmane, în timp ce Eleanor Roosevelt a trebuit să convingă politicienii americani și britanici să o susțină — SUA erau îngrijorate de afro-americanii lor, iar Marea Britanie de coloniile lor. URSS, Arabia Saudită și Africa de Sud s-au abținut.
- Declarația a fost tradusă în 500 de limbi și a inspirat majoritatea constituțiilor care au fost redactate ulterior, precum și numeroase legi și organizații internaționale.
— Despre universalitatea moralei iluministe —
- "Universul moral îi include pe toți cei care pot gândi". Pinker vrea să spună prin aceasta că adevărurile morale sunt evidente de la sine, deoarece se bazează pe rațiune. Ei bine, aceasta pare a fi o afirmație făcută de cineva care nu a citit prea multă filosofie. Cred că este mai complicat decât atât, dar ăsta e un subiect lung și nu voi intra în detalii acum.
- Argumentul "validității rațiunii" al lui Thomas Nagel: actul de a argumenta despre rațiune presupune validitatea rațiunii. Pentru a nega logica, trebuie să folosești logica.
Practic, Pinker spune că argumentele (bazate pe rațiune) pot fi infirmate sau afirmate în mod universal. Dar pot ele cu adevărat?
Iată principala mea întrebare din această carte la care puteți reflecta:
Este "credința" lui Pinker în rațiune un pic nerealistă sau este cea mai bună opțiune pe care o avem?
Ce-o fi dacă rațiunea este insuficientă pentru a ne face morali? Răspunsul lui Pinker este că, în acest caz, avem nevoie de un "imbold" sub forma compasiunii, empatiei, simpatiei, recunoștinței, vinovăției, rușinii, iertării, mâniei îndreptățite etc. Cu alte cuvinte, uneori rațiunea are nevoie de ajutorul capacității noastre emoționale — o teză similară, ironic, o avea și C.S. Lewis (intelectual creștin) în Desființarea omului, despre care am făcut un video-eseu ceva timp în urmă. Mai mult decât atât, Pinker susține că "evoluția selectează aceste sentimente morale" — o afirmație care arată foarte bine cea mai mare problemă pe care o am cu această carte. Selectează oare evoluția doar sentimentele morale? Nu, nu o face. Depinde foarte mult de context. Uneori, evoluția selectează trăsături de tipul "triadei întunecate" (narcisism, machiavellianism, psihopatie) pentru că sunt mai avantajoase într-un anumit mediu. Adevărul este, de fapt, mai complex. Nu este atât de simplu. Într-un fel, mi-aș dori să fie așa, domnule Pinker, dar mă tem că nu este.
Subscriu la sentimentul lui Pinker că rațiunea este singura cale prin care putem avansa și rezolva problemele societății. Înainte de el, filosofi precum Kant și Hegel au susținut mai mult sau mai puțin același lucru (deși folosind un limbaj mult mai obscur și mai nuanțat). Pur și simplu nu pot împărtăși optimismul său fără echivoc. Cartea este plină de prea multe iluzii și asta devine cam obositor, dați-mi prețiosul meu pesimism înapoi, vă rog :)
Notă: 2.5 / 5
O întrebare asupra căreia poți medita:
Crezi că natura umană s-a schimbat pe parcursul istoriei, sau am rămas aceiași și unica schimbare e contextul? (Un gând similar l-am dezvoltat într-o postare recentă de pe jurnalul din Telegram).
….
Crezi că acest email va fi util unui prieten?
Dă-i un “forward” sau trimite-i linkul la abonare: https://podcastmeditatii.com/aboneaza
....
Dacă vrei să mă susții financiar: https://www.patreon.com/meditatii
....
Ca întotdeauna, întrebările, comentariile și criticile sunt binevenite; îmi poți răspunde la acest email :)
Să ai o zi bună,
- Andrei