Salutări și cu Anul Nou! (2020—sună așa bizar, nu?)
Tocmai am revenit de la o călătorie în SUA care a durat o săptămână, și în afară de prima impresie de la o carte a lui Kurt Vonnegut și o poezie de-a lui Goethe nu prea am ce vă povesti. (de fapt am, dar nu despre cărți)
Săptămâna asta mă apuc de treabă :)
Succint despre temele de astăzi:
* Godlike, Goethe – o poezie despre responsabilitatea și moralitatea umană
* Slaughterhouse-Five, Kurt Vonnegut – prima impresie despre o carte satirică în contextul bombardării orașului Dresden în Al Doilea Război Mondial.
....
Un citat care mi-a atras atenția:
"Cineva se plânge că e ofensat, Nu poate suporta ofensa. Semn rău pentru el. Ar trebui să nu poată suporta lauda. Când mă laudă cineva, mă cuprinde panica: dacă ar afla tot ce nu știu, tot ce nu sunt? Când mă condamnă, mă simt liniștit: sunt totuși mai bun decât atât.”
— Constantin Noica
O poezie pe care am citit-o:
Dumnezeiesc (“Godlike”, Johann Wolfgang von Goethe, ~1780) – În această poezie Goethe reflectă asupra neutralității naturii și responsabilității morale a omenirii—responsabilitatea de a alege dintre rău și bine.
Nobil omul să fie,
Bun, inimos!
Îl deosebește
De toate făpturile
Ce le cunoaștem.
Slavă necunoscutelor
Supreme făpturi,
De-abia presimțite!
Lor să se-asemuie omul;
Pilda lor să se-nvețe
În ele să credem.
Căci fără simțire
Este natura;
Soarele-ncălzește
Răul și binele.
Pe răufăcător
Și pe cel mai bun ins
Îl luminează luna și stelele.
Vânt și puhoaie
Tunet și grindini
Vâjâie-n cale,
Și-n goană
Ele înșfacă
Pe unul sau altul.
La fel norocul
Bâjbâie-n lume.
Ba prinde zulufii
Curați ai băiatului,
Ba creștetul chel
Și plin de păcate.
Tuturor dat ni-e
Să-mplinim crugul
Vieților noastre
După eterne
Legi de granit.
Doar omul poate,
Ce nu-i cu putință:
El deosebește,
Alege și judecă;
Și clipei e-n stare
Să-i deie durată.
El singur poate
Să răsplătească
Bunii și răii.
El vindecă, mântuie;
Ce-i rătăcit, dezbinat,
Strânge-mpreună.
Pe nemuritori
Noi îi cinstim
Parc-ar fi oameni
Și-n mare ar făptui
Ceea ce-n mic făptuiește,
Sau ar dori să-nfăptuiască,
Cel mai bun dintre noi.
Omul să fie
Nobil și bun,
Neobosit să creeze
Ce-i necesar și ce-i drept
El să fie prefigurarea
Acelor făpturi de-abia presimțite.
Traducere: Maria Banuș
Cartea pe care o citesc acum:
Abatorul cinci (“Slaughterhouse-Five”, Kurt Vonnegut, 1969; versiunea paperback + Kindle) – O carte care intenționam s-o citesc de ceva timp, și prima impresie e foarte pozitivă. E tragică și hazlie, deseori în contextul aceluiași paragraf. Stilul “de-facto” dar și ironic de a descrie a lui Vonnegut e extrem de atractiv.
Wikipedia sumarizează esența cărții:
Abatorul cinci este un roman satiric științifico-fantastic scris de Kurt Vonnegut despre experiențele din cel de-al Doilea Război Mondial și călătoriile prin timp ale unui soldat numit Billy Pilgrim. Considerat al optsprezecelea cel mai important roman în limba engleză din secolul 20 de către Modern Library, este recunoscut, în general, ca lucrarea cea mai influentă și populară a lui Vonnegut.
Utilizarea bombardardării orașului Dresda (Dresden) în timpul celui de-al doilea război mondial, ca eveniment central al povestirii, face ca romanul să fie aproape autobiografic, datorită faptului că autorul a fost prezent la bombardament, ca prizonier de război.”
Voi scrie o recenzie peste o săptămână, după ce termin să citesc cartea.
O întrebare interesantă asupra căreia puteți medita:
Un studiu arată că inteligența artificială e la fel de eficientă ca omul la diagnoza bolilor medicale. Unii spun că AI-ul va fi o uneltă adițională și utilă la asistența diagnozelor unui doctor, alții argumentează că vom avea parte de-o eventuală eradicare completă a pozițiilor umane [inclusiv] în acest domeniu. Ce crezi despre asta?
....
Crezi că acest email va fi util unui prieten?
Dă-i un “forward” sau trimite-le linkul la abonare: podcastmeditatii.com/aboneaza
....
Ca întotdeauna, întrebările, comentariile și criticile sunt binevenite; îmi puteți răspunde la acest email :)
Vorbim peste o săptămână,
- Andrei