Aristotel a fost fondatorul unei abordări a filosofiei care începe de la observație și experiență, înainte de gândirea abstractă. Așa cum Platon fusese un elev al lui Socrate, tot așa Aristotel era un elev al lui Platon. Și Aristotel însuși a devenit tutorul lui Alexandru cel Mare, astfel făcând parte dintr-o succesiune intelectuală prin câteva generații de figuri istorice extraordinare. Cu 45 de ani mai tânăr decât profesorul său Platon, Aristotel a luat din studiile sale la Academie câteva preocupări și principii fundamentale pe care le-a dezvoltat în continuare: în mod crucial, ideea că logica este instrumentul prin care filosofii ar putea forma un sens coerent al universului și o preocupare cu problemele existenței și cunoașterii.
Platon: Lumea Umană și Lumea Abstractă
Există o zicală binecunoscută conform căreia întreaga filosofie occidentală este o serie de note de subsol la Platon. Acest lucru se datorează faptului că scrierile sale au stabilit o agendă pe care filosofia în ansamblu — și nu numai filosofia morală — a urmat-o aproximativ de atunci, în secolele 5 și 4 î.e.n.
Platon a fost primul filosof occidental lucrările căruia s-au păstrat intacte până acum. Mai mult, avem un motiv să credem că posedăm întreaga sa operă (aproape 30 de dialoguri), chiar mai mult de două milenii mai târziu. La fel ca și profesorul său Socrate, sunt mulți oameni care îl consideră cel mai mare filosof al tuturor timpurilor.
Presocraticii: Apariția Gândirii Raționale
Socrate: O Viață Examinată
Socrate (circa 470 î. e.n – 399 î. e.n), considerat de majoritatea lumii tatăl filosofiei Occidentale, a fost de fapt fondatorul filosofiei morale. El a stabilit, de asemenea, metoda de a încerca să ajungi la adevăr prin interogare persistentă (metoda socratică). Era o figură enigmatică, nu a scris nimic din învățăturile sale și este cunoscut mai ales prin relatările scriitorilor clasici, în special studenții săi Platon și Xenofon.