Kierkegaard, Wallace, Hitchens: despre limitele ironiei

Dacă în secolul XIX Nietzsche vorbea despre destrămarea valorilor creștine și necesitatea de a crea valori noi din abisul nihilist prin intermediul “voinței de putere”, atunci veacul contemporan poate fi caracterizat prin crearea valorilor noi prin intermediul a ceea ce eu numesc “voință de ironie”. Pe cât de serios era germanul în profeția sa—că ne așteaptă două secole de nihilism—, pe atât par să fie de neserioase încercările noastre de a crea ceva nou și pozitiv în cultura contemporană.

Ia, de exemplu, un film ironic care își bate joc de propriul format și încearcă să ademenească lumea să râdă de el și cu el. Acel film, într-un fel, recunoaște preventiv propriul eșec de a realiza ceva semnificativ. Niciun atac serios nu poate fi îndreptat spre el, deoarece el s-a autoironizat deja. Uneori, această autoironie devine un gen aparte de artă valoroasă, căpătând propria originalitate în proces.

"Ciuma" lui Camus: pandemia și spiritul comunitar

E incredibil cât de mult o boală (mortalitatea căreia, la moment, e 4,5%, dar încă nu există teste suficiente) e capabilă să influențeze întregul Pământ în doar 3 luni; și nu e clar cu cât se va prelungi asta, unii experți mai optimiști spun că o să revenim la normalitate până la sfârșitul verii, dar majoritatea ajung la un consens că asta va dura în jur de un an și jumătate. Iar dacă e să vorbim de un vaccin (unul eficient), un potențial de al doilea val de infectare, și o eventuală revenire treptată la normalitate, asta poate fi minimum peste 2 ani.

Libertatea și Etica Ambiguității (Simone de Beauvoir)

Punctul crucial al argumentului moral al lui de Beauvoir este următorul:

Libertatea noastră depinde de libertatea celorlalți. Pentru a fi mai autentici și liberi, trebuie să lucrăm pentru ca ceilalți oameni să fie mai liberi, prin urmare, nu trebuie să tratăm alți oameni ca lucruri.

Acesta este un pas enorm de la ideea inițială de libertate a lui Sartre. de Beauvoir abordează interconectarea ființelor umane, recunoscând că și libertatea noastră este interconectată. Libertatea devine nu doar o chestiune de autenticitate (adică crearea de sens pentru tine într-o lume fără sens), ci și o problemă de responsabilitate etică.

Scopul Vieții (Sartre vs Camus)

Aproximativ 13.8 miliarde de ani în urmă, o stare pe care o numim singularitate a stârnit golul. Este o stare în care legile fizicii așa cum le știm nu funcționează; stare care se presupune că a născut Universul. Odată cu aceasta, am obținut spațiu și timp, energie și materie, toate dansând și ciocnindu-se, deoarece totul a început să se extindă. Fiecare atom, fiecare stea, fiecare galaxie, fiecare planetă a fost împușcată din acel singur punct al infinitului…

Nietzsche vs Dostoievski: Originea Binelui și Răului

Psihologic vorbind, există ceva intuitiv care ne atrage la dihotomii și dualități. Suntem o specie paradoxală: capabilă de acțiuni animalice, groaznice, incomparabile chiar și cu cele mai violente animale de pe această Planetă, dar în același timp având capacitatea de a analiza aceste acțiuni și de a reflecta asupra implicărilor morale…

Dostoievski și House M.D. — Ura și Minciuna Față De Sine

Dacă ai privit serialul “House M.D.”, păi o să-ți amintești de fraza deseori repetată de actorul principal, Hugh Laurie: “Everybody Lies” (Toți mint). În contextul acelui serial se avea în vedere că pacienții lui des mințeau despre istoria vieții lor și simptomele pe care le aveau, deoarece simțeau o jenă ori voiau să manipuleze impresia altor oameni despre sine, chiar dacă deseori mergea vorba de moartea și viața lor. Doctor House se lupta cu acest fapt prin sarcasm și o viziune extrem de cinică asupra naturei umane…