Referitor la lipsa de creativitate, acestea sunt 5 scuze cele mai tipice pe care le-am observat:
1. Nu sunt un om creativ
2. Nu am motivație / sunt lenos
3. Am încercat, dar nu mi-a reușit
4. Nu am idei bune / totul deja a fost făcut de alții
5. Nu am timp
Eu voi analiza fiecare din ele.
1. Nu sunt un om creativ
OK, sună plauzibil. E o aserțiune aparent logică. E destul de posibil că tu pur și simplu ești mai puțin creativ—natural și genetic vorbind. Este un adevăr în asta și posibil că ai dreptate.
Ai crezut că eram acum să te conving că „noi toți suntem super mega creativi și avem idei nelimitate”? Evident că nu, noi nu suntem toți creativi. Unii din noi după natură îs mai puțin creativi, asta e un fapt biologic.
Acum ce-i de făcut cu această informație?
Simplu. Tu o accepți, și în același timp acționezi în pofida acestui fapt. Cine a spus că viața e egală și cinstită? Evident că unii din noi vor avea niște avantaje circumstanțiale și genetice de la naștere. Nici o sută de video-uri motivaționale nu vor schimba acest fapt, însă asta nu înseamnă că tu NU poți fi creativ.
Iată ce au avut de spus doi psihologi (cu PhD-uri și chestii) despre acest fenomen: (psychologytoday.com)
„Ce mă deranjează pe mine atât de mult nu-i faptul că vorba nu sunt un om creativ e echivalentul unei reclame de pastile de slăbit. E faptul că oamenii care-mi spun asta (și cred în asta) deseori îs studenții cu un potențial creativ înalt. Ei mi l-au demonstrat prin lucrul lor. Însă când ei au asemenea gândire, ei creează o împlinire automată a profeției sale—ei nu cred că se conformă cu stereotipul omului creativ, și respectiv ignoră potențialul lor creativ și se găsesc a nu fi atât de creativi, cum și au prezis din start.”
Desigur că tu poți fi creativ, creierul tău e setat să creeze noi conexiuni neuronale și să crească, asta se numește neuroplasticitate și epigenetica. Diferența între tine (un om necreativ) și cineva care-i natural mai creativ e că tu vei fi nevoit să depui mai mult efort decât ceilalți pentru a crea aceste noi conexiuni neuronale.
„Eu nu sunt un om creativ” în principiu înseamnă „Eu nu am avantajul genetic să creez ceva fără mult efort și mă plâng pe asta / și nu voi mai încerca”.
Nu, și ce rămâne de făcut acum? Să începi să plângi? OK, fă-o dacă vrei. Dar să nu te aștepți că alții te vor simpatiza, și să nu devii pasiv agresiv dacă alții „nu te vor înțelege”.
Dacă vrei să fii creativ, vei avea nevoie de răbdare, și vei fi nevoit să-ți creezi obiceiuri noi. Calmează-ți țâțele și respiră adânc. Învață câte ceva de la Stoicii antici:
“Fiecare obicei și aptitudine e confirmată și crește în acțiunile corespunzătoare, mersul prin mers, alergatul prin alergat...respectiv, dacă vrei să faci ceva, formează un obicei, dacă nu vrei s-o faci, n-o face, dar fă-ți alt obicei în loc. Același principiu lucrează și în starea minții noastre. Când te enervezi, tu nu doar ai simțit acel rău, dar tu ai și consolidat un obicei nociv, să adaugi combustibil la foc.”
Mai simplu spus, încearcă ceva. Dacă-ți place măcar un pic—fă-o iarăși. Repetă. Reflectă asupra acțiunii. Repetă. Reflectă asupra acțiunii. Cu timpul vei forma un obicei. (unii savanți spun că îți ia 3 luni în mediu să creezi un obicei) Dacă-ți place obiceiul, păstrează-l, îmbunătățește-l. Dacă nu-ți place, Fă altceva în loc și scapă de obiceiul vechi. Asta e tot, nu-i atât de complex acest fapt.
2. Nu am motivație / Sunt lenos
“În diminețile în care-ți este greu să te scoli din pat, păstrează acest gând în cap—Eu mă trezesc ca să fac un lucru uman. De ce atunci eu sunt atât de supărat că voi face ceea ce-mi este menit, lucrurile pentru care am și fost pus în această lume? Ori am fost eu oare făcut pentru asta, să mă ghemuiesc și să mă încălzesc în pat? E atât de plăcut. Înseamnă că ai fost făcut pentru plăcere? Pe scurt, să fii îmbrățișat sau să faci un efort?”
Marc în principiu are în vedere să nu te fărâmi aiurea. Cu excepția cazului că ai depresie cronică sau probleme severe mintale, să fii nemotivat e pe seama ta, e scuza și obiceiul tău. Eu tot sunt lenos uneori, asta-i normal. Însă nu folosi acest fapt ca o scuză. Lenea e o alegere.
Ai văzut primul episod din BBC Planet Earth II? Este acolo un moment în care vezi niște iguane nou-născute (din ou), și primul lucru pe care ele trebuie să le facă în viață e SĂ FUGĂ NAIBII DE LA NIȘTE ȘERPI VENINOȘI ȘI FLĂMÂNZI. Și acele iguane nu se plângeau, ele doar alergau ca niște nebune ca să supraviețuiască. Altceva nu le rămânea să facă.
Iată acel moment TARE EPIC (mai dramatic ca filmele din Holywood, atviceaiu):
Deci fii ca acea iguană. Fii curajos. Scoală-te și fă ce trebuie de făcut. (evident că nu te duce să cauți șerpi veninoși, okay?)
3. Am încercat, dar nu mi-a reușit
N-ai încercat destule ori, sau n-ai încercat destule lucruri. Credeai că va fi mai ușor și ai lăsat mâinile-n jos. Îți era frică să experimentezi. Evident că nu-ți va reuși, în asta și constă încercarea. Nu pot exista nivele de progres fără nivele de...sugere? Supt? Eșecuri? (ai înțeles tu). Cu alte cuvinte, unica metoda de a ști că progresezi e să ai ceva cu ce poți compara, adică, să fi fost avut eșecuri în trecut. Așa că greșește, că altfel nu-i cum. Nu există o persoană în lume care n-a supt la ceva atunci când a încercat un lucru nou. (ekhm, supt=eșec) Însușirea vine din eșecuri. Deprinde-te cu asta. Fă-l un obicei și folosește experiența pentru progresul tău propriu.
“Noi suntem ceea ce facem repetat, respectiv, excelența nu-i o acțiune, ci un obicei.”
Asta înseamnă că excelența, sau creativitatea, sau productivitatea, ori numește-o cum vrei—e un proces continuu, el niciodată nu se termină. (evident, până nu mori) Deci într-o lună tu poți fi super creativ, să explodezi cu idei și sens, și în următoarea lună tu poți avea literalmente zero creativitate. Tot asta e responsabilitatea ta. Să nu dai vina pe destin, pe mama, pe Dumnezeu. Totul constă în obiceiurile tale. Însă asta e o monedă cu 2 părți: e bine deoarece mereu ai șansa să te schimbi și să progresezi, dar e rău pentru că nimic nu-i stabil, nimic nu-i pentru totdeauna. Tu nu te poți „relaxa” vreodată cu adevărat, noi pur și simplu nu suntem construiți așa.
“Viaţa unui om este ceea ce gândurile lui o fac să fie”
Marcus are în vedere că gândurile tale determină calitatea caracterului, valorilor, credințelor tale. Toate acestea pornesc de la gând, și gândurile îți determină obiceiurile, și obiceiurile îți determină gândurile. (Aristotle numea acest proces „ciclu virtuos”)
De asemenea, termină să eviți disconfortul și jena. Fără aceste două lucruri tu nu vei fi capabil să progresezi și să sugi mai puțin.
“Dacă vrei să progresezi, fii mulțumit să fii considerat ridicol și prost”
4. Eu nu am idei bune / totul deja a fost făcut de alții
Încă o scuză să nu faci nimic. Aceasta e una evidentă. Dacă faci ceva doar cu scopul de a NU FI ca alții, ori să faci ceva ce nu a fost făcut vreodată, atunci tu ești un greobanâi robot AI avansat Dumnezău. Serios, tu și ai venit din viitor? Evident că orice n-ai încerca în viața ta deja a fost făcut de alți oameni din trecut sub o formă sau alta. Noi oamenii suntem mai mult la fel decât diferiți. Nu te înșela. Nu-i în asta sensul. Trebuie să faci aceleași lucruri care le fac oamenii și totuși să-ți pui amprenta ta și istoria ta personală. Stilul tău personal.
Totul e o combinație de variabile, de fapt. O diferență mică aici și acolo deja te face „unic”. Însă dacă analizezi și izolezi aceste diferențe, îți dai seama că sunt aceleași lucruri care le au alți oameni. Diferența aici constă în CUM aceste variabile sunt aranjate la tine. Acest CUM e lucrul care te face într-adevăr unic.
Dar iarăși: noi oamenii suntem mai mult la fel decât diferiți.
Ideile tale nu vor fi originale majoritatea timpului, și asta e OK. Acest fapt te va înzestra cu o doză de umilință și te va face să te concentrezi la lucrurile de bază. Te va face să nu-ți mai pasă atât de mult să fii “diferit și original”, tu pur și simplu vei începe să fii și să te exprimi fără nici o ezitare.
5. Nu am timp
Treaba nu-i că tu nu ai timp, ci că tu ai alte priorități care-ți ocupă acest timp. Noi toți avem același timp. (pe Pământ)
Tu trebuie să decizi care prioritate e mai importantă. E chiar atât de simplu.
Dacă vrei să-ncepi să scrii, dedică ceva timp după lucru, chiar și 20 de minute pe zi. E mai bine decât nimic.
Același lucru se referă și la orice ocupație creativă, și de fapt, la orice ocupație care devine un obicei.
Exersarea, vorbirea în public, gătitul mâncării (eu sug la asta), să faci șpagat iomaio, să fași TĂIKWANDO—orice ocupație care necesită repetiție și disciplină pentru a progresa. Dacă ceva e tare important pentru tine, tu vei găsi timp pentru asta. Chiar și 10 minute pe zi. Însă tu trebuie să fii onest cu tine însuți: tu chiar vrei să scrii, să cânți, să te ocupi cu Taekwondo? Ori ție-ți place doar ideea acestei ocupații în capul tău? Fii onest și decide. Atunci tu „vei găsi” timp.
Asta-i tot pe azi, băieți și fete.
Creați ceva, e fun. Ori nu creați. Treaba voastră.
O zi bună ;)
